...and action!

...and justice for all !

2009-04-06T04:23:00.000-07:00

Necesitatea actului de justiţie rămâne o necesitate. Educaţia, serviciile de sănătate, transport şi protecţie sunt şi ele necesităţi indiscutabile. Opinia covărşitor de majoritară este că aceste necesităţi sunt satisfăcute -şi aşa şi trebuie să fie- de serviciile publice prestate de stat.

Într-un exerciţiu mental de abstractizare -lăsând la o parte persoana, viciile, calităţile, situaţia materială si mentală a cetăţeanului Becali- putem concluziona că în cazul recuperării maşinii furate ciobanului, actul de justiţie a fost realizat: nişte indivizi au furat Mercedesul, alţi indivizi s-au pus pe treabă şi 'in no time' au recuperat bunul înstrăinat.

Că Becali poate pentru că e potent, că are bani, că Zmărăndescu e tare'n clanţă, că i-au împuşcat sau nu pe hoţi, că i-au luat la palme şi picioare şi (sic!) i-au 'dezumanizat şi înjosit' pe hoţi, sau că prea multe scene s-au desfăşurat în 'spaţiul public'...sunt detalii. Dezbrăcat de picanterii şi privind prin densitatea prafului din ochi, cazul în sine se poate rezuma simplu: unui om i s-a făcut o nedreptate, i-a fost violat dreptul la proprietate şi a fost păgubit... iar la scurt timp proprietatea i-a fost recuperată. Actul de justiţie a fost înfăptuit. Din nou, obiecţii referitoare la complexitatea sau neajunsurile actului se pot erecta cu duiumul: că hoţii au fost sau nu pedepsiţi, că au fost pedepsiţi prea aspru sau insuficient... sunt detalii care pot induce dubii şi obiecţii printre neuronii odihniţi ai multora.

Judecătoria care a dispus arestarea oierului a zis muuulte, printre care şi porumbelul legal că Organele judiciare sunt singurele abilitate să efectueze cercetări pentru aflarea adevărului, iar neacceptarea acestui principiu ar însemna pentru toţi cetăţenii că au posibilitatea de a-şi face singuri dreptate, prin sancţionarea unei fapte ilicite prin comiterea unei alte fapte ilicite.

Să ce mă? Să 'efectueze cercetări pentru aflarea adevărului'?

Dacă mai aveam dubii referitoare la 'raison d'etre' a caracatiţei statale, mi le-au spulberat acuma pi tăte. Dar s-ar putea să cad eu însumi sub incidenţa legii nu-i aşa? Doar îmi exploatez neuronul întru 'aflarea adevărului' şi mi-s neabilitat.

Nu sunt secunde într-o viaţă căte inepţii conţine pasajul ăsta nevinovat de legislaţie. Adică leguitorul zice că doar el e abilitat să facă, să decidă şi să împartă dreptatea. Şi care e motivaţia acestei hotărâri: aceea că, dacă nu e doar el abilitat, ar însemna să fie şi alţii abilitaţi. Sic!.

'Cercetarea pentru aflarea adevărului duce la posibilitatea cetăţenilor de a-şi face singuri dreptate' ...e un alt porumbeloelefant din sufragerie pe care il ignor şi continui să dau cu pana peste praful de pe mobilierul cognitiv.

Ca şi Bulă, care după trei săpunări în duş îşi găseşte tricoul cu Metallica, regăsesc şi eu nişte realităţi:

Potrivit statisticilor Poliţiei Capitalei, în 2008 în Bucureşti au fost furate peste 1200 de maşini, dintre care doar jumătate au fost recuperate. Mai mulţi poliţişti sunt suspectaţi că, în schimbul unor sume de zeci de mii de euro, ar fi recuperat de la hoţii cu care se aflau în legătură, cel puţin 20 de maşini de lux. Şase poliţişti de la Serviciul Furturi Auto din Bucureşti au intrat în vizorul Comisiei de Disciplină a Poliţiei Capitalei, după ce la un control s-a descoperit că mai multe maşini furate au fost recuperate, fără a fi prinşi hoţii. Unul dintre ei a şi fost prins în flagrant, în timp ce primea 1500 de euro de la un cetăţean turc, pentru a-i recupera BMW-ul furat. Poliţistul a fost arestat pentru corupţie. Wow...

Este încă una bucată realitate cunoscută mai mult sau mai puţin cu cifre exacte, dar resimţită la nivel general de către toţi oierii 'care este' la România. Pe primul care are ocazia să îşi găsească singur oiţa şi reuşeşte să se abţină 'ca aşa zice sistemu'... îl invit să dea primul cu piatra în blana lui Becali.

Becali e un caz punctual de spărgător de monopol. Un monopol instituit de caracatiţa statală. Sistemul îşi justifică raţiunea de a exista şi de a impozita invocând 'serviciile publice' pe care doar el le poate presta. Şi nu avem voie să cercetăm acest 'adevăr'. E ilegal. Să îţi satisfaci o necesitate de de unul singur mai repede, mai bine şi mai ieftin decât (nu) o face statul e ilegal. Ar însemna să demonstrezi dincolo de orice tăgadă că 'împăratul nu are haine şi că de fapt e butt naked'.

e.g. 1. La Marginea, autorităţile freacă menta pe banii furaţi prin impozite de la noi, în timp ce un pod stă să crape. Şi ce fac 'golanii'... despre care 'ştim' că în lipsa legii şi bâtei guvernamentale s-ar canibaliza între ei? Pun mână de la buzunar şi repară ei podul. Dar nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită nu? Autorităţile umblă acuma să le facă dosare şi să le dea amenzi pentru că nu au credinţă. Pentru că refuză să creadă ce li se zice şi preferă în schimb să judece după fapte.

e.g. 2. La Cluj-Napoca Funar făcea statui şi nu punea becuri. Ca să nu vedem pe unde umblăm, că oricum nu era pe unde. Nu tu străzi, da tu noroaie. Teodor Pop Puşcas, şeful Poliţiei Cluj la acea vreme a făcut greşeala de a-şi betona el trotuarul din faţa casei. Ca şi acelaşi Becali care şi-a pus el singur şi neabilitat dale la trotuar. Greşit. Legal se pune totul sau nimic. Bordura de marumură sau noroi. Noi nu facem compromisuri. Ambii s-au ales cu amenzi.

Frustrări şi jalbe la proţap? Nu, pentru că despre sistem nu mi-am făcut iluzii, deci nu am deziluzii. Dacă deranjează ceva, e îngusteala minţii de care dau dovadă 'formatorii de opinie şi jurnaliştii'. Dezbat la infinit infinitele 'scăpări' ale sistemului şi nu văd padurea de copaci. Sistemul nu e ticăloşit conjunctural, ci aşa e el. Aşa e gândit şi funcţionează perfect. La fel ca Auschwitzul, la fel ca Gulagul. Dar să nu ne mai punem noi atâtea intrebări că oricum suntem în ilegalitate. „Credeţi băi hahalerelor şi nu mai cercetaţi... hă hă hă“

mincinoşilor... m-aţi dezamăgit!

2009-03-28T03:08:00.000-07:00

"Te-aştepţi la minciună la un... Vadim, la un ziarist chiar, dar la un ofiţer superior a fost o extraordinară dezamăgire", a afirmat Traian Băsescu. Aveţi dreptate stimabile, şi lista e incompletă: te aştepţi la minciună la un ministru, politician, preşedinte chiar. Ne aşteptăm sigur... 5 minute

super ficial

2009-03-05T06:43:00.000-08:00

Viaţa e acea perioadă a existenţei în care nu primeşti mesaje. De dragoste. Restul e veşnicie...

ambele la bozgori, ambele universale,

2009-02-09T13:04:00.000-08:00

nu cu mult timp in urma, un individ recunoastea public ca a calcat in strachini: am mintit, se confesa el. cum nici o 'fapta buna' -recunoasterea greselii- nu ramane nepedepsita, trebuia sa i se intample ceva rau si acestui 'om onest' care isi recunostea greseala. imediat revenim.
in urma cu si mai putin timp, un alt om nu recunostea nimic, pentru ca era mort. nu stim daca a facut vreo fapta buna in urma careia 'si-a muscat-o'... stim doar ca e bun mort. ambii indivizi sunt/erau in sinea lor niste sportivi, ca sa zicem asa. primul... este ministru. primul ministru. al doilea, pivot. primul, recunostea ca a mintit electoratul. al doilea, dribla si el, dar nu pe bani publici, nu fara consimtamantul adversarului si in nici un caz in dauna acestuia. primului i se pretindea asumarea 'scaparii in presa' a detaliului cu minciunica. o cereau cei care 'l-au ales'. oameni onesti, naivi, vaci proaste ce se lasa mulse, iesite in ograda sa behaie ultragiati de marea constatare: un politician mincinos. al doilea, e naivul cu manurile goale care si-a furat-o hapt in cord. nu e singularul de la corzi cum nu e nici el boxer. e un cadavru de hanbalist de peste 2,10 m lungime -ca nu mai putem vorbi de inaltimi. KO-ul l-a primit cum ziceam, la inimioara, sub forma unui obect contondent, cutit sa zicem, de la o cioara proasta si violenta cunoscuta noua sub denumirea de tigan.
al treilea individ e omniprezentul. adica peste tot unde nu e nevoie, nicaieri unde se cere. inutil ca 'o gaura in prezervativ', eficient in protectie tot ca un prezervativ gaurit. este omul in uniforma. madularul. acel organ care apara, protejeaza si vegheaza la linistea vacii prinsa in mulgatorul impozitelor. garcea. bastonul cu om. rolul lui declarat nu trebuie luat in serios. mai degraba ar trebui privit ca un caine. acel caine din ferma animalelor, care se hraneste din munca magarului, calului si a vacii si a carui rol este acela de a-si proteja binefacatorul. vaca, calul sau magarul? a nu... porcul. politicianul. acel prim individ prins cu matza'n sac. el e adevaratul protector si beneficiar, ajutor si sustinator al cainelui cu chipiu. (bai iubitori de animale, jenele mele pentru nedreptatea pe care o comit comparand un madular cu un canin).
acesti caini cu chipiu se comporta cel putin ciudat, daca e sa-i judecam dupa declaratii. ei incaleca pe cabaline, isi pun casca pe craniu si bastonu pe centura, si ies pe zona. prin ograda. toate acele vaci consternate de minciuna porcului ministru sunt rapid dispersate cu tunuri de apa, bastoane la spinare si copite in fund. "mars acasa bovinelor ca aici nu percepem impozite, deci nu avem nevoie de voi. Ce credeati naivelor, ca porcu' demisioneaza cand vrea vaca? cainilor, sho pe ele!"...si uite asa decurge viata unora si a altora. cand vine vorba despre astfel de activitati, cainii cu chipiu fac performanta.
revenind la al doilea, ala de e pe masa de morga. dupa n'shpe ore, cainii cu chipiu au gasit doi gabori suspecti de odioasa crima, dintr-un contingent de aproape 30. halal performante, dar sa nu disperam, ca nu eficienta se masoara aici. aici masuram naivitatea vacilor.

...sa uitati! ...bine?

2009-01-29T05:40:00.000-08:00

Marele Angajator, statul, isi da batalia cu subalternii, adica cu toti cetatenii (tolerati). Daca facem zoomin punctual, e vorba acum de o parte dintre acesti subalterni, aceia care isi iau pita din salariile bugetare. Pe masura ce situatia pare sa scape de 'supt control', deci extrema, se arata si solutiile, extreme si ele: marinarul jucator. Mare negociator, expert in situatia economica si dornic de impacare, Base a luat situatia asa cum ia el orice: cu japca. A trecut accelerat peste ordini si cutume si s-a lansat pe zona sa rezolve el metehnele societatii.
"Tragedia este acea problema in care, cel care incearca sa-i dea de capat este el insusi inchis in problema." Cum sa-i spui atunci acelei probleme in care cel care incearca sa-i dea de capat este el insusi cauza problemei? Base propune inghetarea salariilor -ca forma de prezervare a bugetului si implicit situatiei economice- cu nonsalanta omului care nu ar avea nici o legatura cu cauza crizei. Daca tinem cont de dezinvoltura cu care tot el a semnat (inainte de alegeri) legea majorarilor salariale, putem spune fara sa o dam in boc, ca e vorba de schizofrenie. A lui Base? A nu, nu cred. El pare un tip consecvent: s-a prins ca schizofrenici sunt subalternii, si actioneaza in consecinta.

great alpha expectations

2009-01-11T11:36:00.000-08:00

cred ca pentru femei conteaza mult cat de alpha e partenerul lor. asta pentru ca le intregeste imaginea. e normal sa iti doresti pe cineva cat mai alpha: la urma urmei esti printzesa unui printz si nu a altuia. functie de cat e el de printz, sunt si titlurile ei de noblete. profesor doctor inginer academician Elena... dar cat e el de alpha cine decide? care norme? frustrarile si nefericirea sunt date de disonanta cognitiva, de haul ce se casca intre asteptari si realitate/realizari. nu e bine sa zici ca strugurii sunt nu stiu cum... e bine sa te obisnuiesti cu gustul acelora la care ajungi.

aflarea in frustrare

2009-01-11T11:29:00.000-08:00

Femeile bogate si realizate se plang pe bloguri de nedreptati, de conditia animalelor, de iubitul perfect inca negasit. Cele sarace isi marturisesc in timp ce strang doua mese de mall pline de tavi si peturi, dezgustul fata de job, lipsa de bani si ca mai nou nu li se platesc doua zile pana acum remunerate. Barbatii sunt revoltati pe/de sistem, si sunt descurajati de dificultatile intelegerii femeii. Copiii si batranii sunt front comun 'bunici si nepoti' impotriva 'dusmanului comun'. Toti suntem nefericiti si ne plangem. Poate nu cautam unde trebuie... poate nu facem ce trebuie...

Father Abraham, had many seeds... Fuck you father!

2008-10-23T07:48:00.000-07:00

Dupa ce cotidianul titra că şeful Agenţiei Naţionale Antidrog, Pavel Abraham 'a mai tras pe nară un milion de coco' din bani publici, ministrul Cristian David, aducandu-şi aminte la căte zile de naştere d'ale lui Avramuş a participat, s-a pus pe numărat: 4, 5, 60!. Ehe, Avramuş, vezi că e campanie, pune-o de-o pensie, ca ai obosit destul.
Avramuş, plecat să combata traficele prin vacanţe, a auzit doar prima parte, cea cu campania. Ca urmare, a scos de la naftalină nişte ponturi mai vechi, să ne arate dânsu în aceeaşi zi pe ce anume arde el milioanele de coco. Gina ştiri:

1. Şase membri ai unei reţele de traficanţi sunt cercetaţi, iar unul dintre ei a fost arestat preventiv. Între cei şase, se află şi un bărbat de 60 de ani, în curtea căruia s-au găsit două plante de canabis indian, înalte de un metru, care produceau droguri cât 20 de plante obişnuite. Poliţiştii spun că plantele erau trimise unui tânăr din Bucureşti, pentru a le vinde. Acesta câştiga 1.000 de lei pentru 20 de grame de canabis. Cei şase riscă 15 ani de închisoare.

2. Şapte kilograme de canabis au fost găsite de poliţişti pe o plantaţie ascunsă într-un canal de irigare, patru tineri din judeţul Timiş care au cultivat seminţele aduse din Olanda fiind prinşi chiar în timp ce îngrijeau plantele, a anunţat, joi, Poliţia Română.
Potrivit Poliţiei Române, Dionisie G. (20 de ani), Mihai C. (22 de ani), Florin G. (25 de ani) şi Bogdan I. (22 de ani), toţi din judeţul Timiş, au cultivat seminţele de canabis, aduse din Olanda la sfârşitul lunii mai, în zona unui canal de irigaţii. Cei patru tineri au fost însă prinşi în flagrant de poliţişti de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara în timp ce îngrijeau plantele. În urma acţiunii, specialiştii antidrog au confiscat aproximativ şapte kilograme de masă verde. Tinerii au fost audiaţi de un procuror de la Serviciul Teritorial Timişoara al DIICOT, care a dispus cercetarea acestora în stare de libertate pentru cultivare fără drept de droguri de risc.

De menţionat că specialiştii noştri dragi, au numărat si borhotu', cănd au adunat cifrele de pe cântar. 7... e o cifra magica nu?

'stârnitor' vs 'reacţionar', episode II

2008-10-15T07:54:00.000-07:00

Cine îmi zice dacă ceea ce am scris e ok au ba? Voi! Sigur, asculţi la gura lumii, iar pe unele guri le respecţi, pentru a-ţi confirma sau infirma sănătatea mintală, adică coerenţa gândirii. Şi te poţi întreba pe măsură ce răspunsurile vin şi dezbaterea există: rămân la dezbatere să evaluez ce am făcut? sau lansez altceva?
Evaluez bârfele unor reprezentaţii trecute sau fac în schimb reprezentaţii noi? Stau la discuţii sau sunt cu un pas înainte în care eu doar generez discuţiile? Oare dacă fac asta, generez, poate fi o scuză pentru a nu face evaluarea tocmai pe motiv că eu trăiesc în viitor şi fac... nu stau şi mă întreb despre trecut

'stârnitor' vs 'reacţionar'

2008-10-15T07:37:00.000-07:00

dau de gândit sau mi se dă.
Ce se poate întâmpla cu mintea ca să ajungă să nu-şi mai pună întrebări? Pun întrebarea deci exist în categoria pe care o dau de bună, a celor care există. Când nu mai pui întrebări mintea nu funcţionează deci eşti mort. Psihic. Tautologie: nu gândeşti, eşti mort psihic, nu exişti ca gândire, nu exişti altfel decât animalic/biologic. Deci dacă nu îţi pui întrebări îţi faci singur probleme, 'măi animalule'.
Este un sentiment satisfăcător, acela al gândirii. Ai inspiraţie. Şi te întrebi ca orice fiinţă supusă nesiguranţei: ce se întâmplă cu perpetuarea acestei satisfacţii? Ea provine din 'gând în sine', din acţiunea de a gândi. S-a ajuns în cazul de faţă la o nouă provocare a gândirii, data de teama de viitorul incert prin întrebarea: în ce condiţii trebuie ajuns, sau mai bine spus, cum să fac să nu ajung în situaţia lipsită de satisfacţia gândirii? Acest demers în sine poate stârni tot procesul de gândire, de a face scenarii posibile cu privire la un viitor posibil de 'negândit' şi lipsa satisfacţiei aferente. Se poate ca demersul să nu survină din frică ci din plăcerea însăşi, autoregenerantă, care provocată de actul gândirii duce iată, la noi acte generatoare de satisfacţie. asta e tot

incoerenţe logice

2008-10-14T07:43:00.000-07:00

un trecut disfuncţional face imposibilă existenţa unui set de valori coerente. În lipsa standardului nu se poate evalua trecutul. E de bine, e de rău? nu pot să ştiu. Teoretic aş fi obligat să continui căutarea, sau să o încep: 'ce e bine şi ce e rău' trebuie să îmi răspund întâi pentru ca apoi să pot spune despre mine că sunt ok sau nu. Poate chiar această dialectică şi abordare este una învechită şi o prejudecată: că e musai să evaluez un weekend... aşa se face pentru ca lucrurile să fie ok? Cine zice că aşa se face? Poate că aşa am constatat din experienţă că e mai bine şi deci aşa procedez. Caut redefinirea normelor. Prin simplul fapt complex de a căuta adevărul în viaţă pot spune că sunt ok. Căutarea adevărului e un scop în viaţă. Ultimul? Dacă e ultimul şi eu de bună seamă că asta fac, îl caut, atunci fac bine. De unde pot şti dacă e ultimul? Dacă încă sunt în căutare, înseamnă că nu am găsit, deci nu am nimic cu ce să evaluez ceea ce găsesc şi e gata cercul vicios. Prin faptul că eu caut, se impune să fac o declaraţie despre care 'găsitură' suficient de adevărată imi creează premisele pentru o evaluare corectă a ceea ce găsesc. Care va să zică ce bază am eu pentru a susţine că o căutare a adevărului e un 'găsit' care l-am evaluat şi l-am declarat bun? Cum pot spune ce este bun? Cum pot spune că e bine să cauţi adevarul? De ce e bine? Pentru că este o tînjire în interior de justificare? Toată logica asta are de fapt un resort emoţional volatil: aşa simt că trebuie. Sunt pe acest drum: vreau să îl evaluez şi pe el sau doar să îmi spun că e bun şi să merg înainte? A merge înainte pe căutarea adevărului este o chestie care sună fix: asta trebuie să facem şi asta facem. Dar nu am încetat chiar astfel să mai căutăm? nu mai căutăm pentru că avem deja o metodă sau un scop şi anume căutarea adevărului. Dar de unde pot şti că asta trebuie să fac? Cum pot fi sigur în primul rând că gândind în aceşti termeni e corect? trapped in all the thoughts. Nu mai ştiu dacă fac audienţă sau chiar acesta sunt eu.
-Haideţi să vedem dacă mai sus am procedat şi gândit corect, aş putea să vă întreb.
-De seamă ce deja ne întrebi, asta este ceea ce crezi tu că e bine să faci. De unde ştii că această căutare a binelui în evenimentele trecute, este un lucru bun şi de dorit? De ce trebuie să fie bine şi nu e bine să fie rău?
Cum sună să faci ceva în viaţă, să tragi linie şi să declari mulţumit: rău, am facut rău!. Astfel de abordare nu poate fi bună, pentru că prin însăşi conţinutul ei ea se declară a fi rea. (fire logice bine întinse) Blocaj: ce elemente are evaluatorul pentru a-şi declara trecutul şi rezultatul lui ca fiind rău? N-ai unealta pentru că trecutul e rău, deci nu poţi spune nimic: nici că e bine nici că e rău. Dacă nu poţi evalua trecutul se poate spune că el e degeaba? se poate spune ca dacă e rău, nu ai unelte de evaluare, deci nu poţi să îl califici, deci e degeaba, deci nu există? Nu poţi să îţi califici timpul trecut, deci el nu există, nu îl ai... decât cel mult în filele calendarului. Dacă nu ai 'bun' şi 'adevăr' în trecut pentru a-l putea evalua, nu exişti.
M-am blocat aici. Poate e ok dead-end-u ca o concluzie finală despre rău, în timp ce discuţia despre 'bine' continuă să se autoîntreţină... ca un fel de formă de viaţă care supravieţuieşte, prosperă uneori dar întotdeauna trăieşte...binele şi căutarea lui.
Adevărul nu trebuie căutat ci acceptat. ?

muza

2008-10-04T02:10:00.000-07:00

am o problema. nu am nimic de transmis. si percep acest fenomen ca si o problema. mi-am facut blog- e drept, mai mult pentru a comenta mai usor blogurile altora- si am procese de intelect legate de lispa vreunei postari. ma simt obligat sa postez. altfel... nu am nimic de zis.